duminică, 23 septembrie 2012

Doar coincidenta?

   Ce dulce ii parea singuratatea. Era mirific cand nu avea pe nimeni in jur, cand se auzea doar sunetul respiratiei sale. Nimic nu o putea face mai fericita. Linistea naturii era cel mai bun cadou ce il putea primi.
   Prieteni, prea putini avea, in mare parte baieti. De restul lumii era privita ca o ciudata, doar pentru ca era diferita si nu atingea normele de frumusete impuse. Stia toate acestea. Stia ca nu e ca ei, dar nu-i pasa, nu suferea din cauza asta.
   Iubea provocarile si ura viata monotona. Parea ca e mereu in cautare de probleme doar pentru a le rezolva si a se bucura de linistea ce urma rezolvarii acestora.
   Stand intinsa pe spate, cu ochii intr-o carte, dar cu gandurile departe, la marginea unei padurii, a auzit un motor. A lasat cartea si s-a ridicat in capul oaselor. A aruncat o privire in jur dar nu a vazut nimic. Nici sunetul produs de motor nu se mai auzea. A ramas asa pierzandu-se iarasi printre ganduri.
   Spre seara, s-a ridicat alene sa plece. Mergea privind stelele, cand o motocicleta s-a oprit la cativa centimetri in fata ei.
   -Ce dracu faci? Daca vrei sa te sinucizi nu ma omora si pe mine: a strigat ea nervoasa, facand doi pasi in spate.
   Intre timp tipul se dadea jos de pe motocicleta si isi scoase casca. De sub casca s-au ivit doi ochi negri inconjurati de niste gene lungi si dese, niste buze subtiri de sub care se vedeau dintii albi.
   -Din cate vad nu ai murit: s-a auzit vocea lui groasa.
   -Ce? Dupa ce ca aprope m-ai omorat,  mai esti si nesimtit; si a plecat dupa ce i-a aruncat o privire ucigatoare.
   -Stai, stai! Dar ea nu se opri iar el a fugit dupa ea. A apucat-o de mana si dintr-o miscare a intors-o cu fata spre el.
   -Sa inteleg ca nu vorbesti cu strainii? Nu conteaza. Spune-mi doar unde gasesc un motel, ceva!
   -Veziti de drum! si s-a smucit din stransura lui.
   -Multumesc domnisoara "Mami nu ma lasa sa vorbesc cu straini" pentru indrumare.
   Nu l-a bagat in seama. Si-a vazut de drum si de gandurile sale.
   Mergea pe margina drumului, cu parul in vant, cand o alta motocicleta o opri. "Serios? Azi toate motocicletele ma urmaresc?" fu gandul ei. De pe motor aceasii privire neagra a iesit de sub casca.
   -Doamne! Tot tu? intrba ea mirata.
   -Acum vorbesti? Stai linistita nu te urmaresc, doar ca nu mi-am dat seama ca esti tot tu.
   -Acum te scuzi? Cine se scuza se ..... dar a fost intrerupta.
   -Auzi? Nici nu te cunosc, dar deja m-ai enervat. Si-a pus casca si a plecat inainte ca ea sa mai rosteasca vreun cuvant.
   A doua zi s-a trezit dis de dimineata si a mers sa isi cumpere ceva de mancare pentru ziua pe care urma sa o petreaca cu o carte in mana in sanul naturii.
   Iesind din magazin in graba, a dat din greseala cu usa in cap unui baiat care mergea cu privirea in pamant.
   -Scuze, scuze!
   -Ce faci? Te razbuni? si aceasi ochi negri o privira.
   -Cum se poate? Ori esti un psihopat si ma urmaresti, ori coincidenta e prea mare.
   -Nici una, nici alta. Doar te razbuni.
   -Cum o fi ... si a vrut sa plece.
   -Stai! Daca tot ti-a dat mami voie sa vorbesti cu straini, vreau sa ma revansez pentru accident, si in acelasi timp sa scap de razbunarea ta. Mergi sa bem o cafea?
   -Poate altadata.
   -De ce? Altadata poate nu mai e valabila oferta.
   -Ar trebui sa fiu intimidata? intreba ea razand si a plecat.
   Dupa doua ore petrecute in binecuvantata liniste oferita de natura, iar a fost deranjata de o motocicleta.
   -Uite acum te-am urmarit. Poftim cafeau in schimbul renuntarii la razbunare.
   I-a intins o sticla plina cu lichidul fierbinte. Ea l-a luat si s-a intins la loc cu privirea spre cerul curat. El s-a  dat jos de pe motor si s-a intins pe iarba langa ea. Au stat asa fara sa spuna ceva. Nici macar nu s-au uitat unul la altul. Amandoi stateau nemiscati fara sa se simta rusinati de liniste, fara sa se gandeasca la ce se intampla atunci. Pareau pierduti in lumi complet diferite.
   Au ramas asa pana seara, cand s-au ridicat amandoi de-o data, de parca planuise miscarea. Privirile li s-au intanlit. Acum pareau pierduti fiecare in ochii celuilalt. Parca citeau si descopereau viata celuilalt, cu toate secretele ei. Pana si inimile lor aveu aceleasii batai alerte.
   Au inceput sa faca pasi mici, unul spre altul, in acelasi timp. Acum erau foarte apropiati. Toate miscarile pareau planuite si sincronizarea era perfecta.Incercau sa-si tina repiratia pentru a nu misca in vreun fel piepturile care erau lipite si prin care trecea un fel de energie de la unul la altul. Au inchis ochii si buzele lor s-au lipit.Linistea disparuse. Un zumzet ciudat, de nicaieri, ii inconjura.

   Dupa ce s-au indepartat au mers pe drumuri opuse fara sa se mai priveasca sau sa scoata vreun sunet. Parca erau niste papusi ce nu isi puteau controla miscarile. De atunci nu s-au mai intanlit. Coincidentele luase sfarsit, odata cu ele si  aceea dragoste inflacrata, a ei pentru singuratate.

Un comentariu: