vineri, 21 septembrie 2012

Totul e un mister

   Statea la usa rusinat, avand frica bine sadita inauntrul sau, care il facea sa tremure ca un catelus ud. A pus degetul pe sonerie si a apasat. Nu s-a intamplat nimic. A rasuflat usurat.
   Fara sa-si dea seama usa s-a deschis si in prag a aparut o femeie tanara. Si-a indreptat privirea spre ea si a ramas uimit de frumusetea ei. Era inalta, bine facuta, cu o privire intunecata. Pletele castanii erau desfacute si ii ajungeau pana la brau, iar buzele erau de un rosu sangeriu. Pielea alba ca laptele ii stralucea in bataia luminii soarelui.
   Armand nici macar nu mai rasufla. Statea cu ochii holbati si se chinuia sa spuna ceva.
   -Va pot ajuta cu ceva? intreba vocea ei angelica.
   -Da... a raspuns el facand cel mai mare efort din viata lui.
   -Cu ce anume? Dar aceasta intrebare a ramas fara raspuns. Brusc el se prabusi facand un zgomot puternic. Parea ca in acel moment intrega casa se va rasturna.
   S-a trezit intr-un pat imens. Nu putea sa vada nimic. Nici o raza de lumina nu strabatea camera. Armand a incercat sa se ridice dar durerea care o simti prea puternica in zona capului, nu-i permitea. In cele din urma s-a resemnat si a ramas intins incercand sa caute cu privirea vreo raza de lumina sau vreo urma de viata. Niminc nu se intrezarea in intunericul din care puteai musca.
   I se parea ca trecuse o vesnicie, cand o usa s-a deschis si un val de lumina a patrun inauntru. Armand si-a intros capul si a vazut aceasi persoana cara o vazuse ininte de a lesina.
   -Va simtiti mai bine, domnule? V-am adus un ceai fierbinte.
   -Multumesc, dar nu era nevoie. Va rog sa ma indrumati spre iesire, a spus el ridicandu-se greoi din pat. As vrea sa merg acasa.
   -Imi pare rau domnule sa va anunt ca nu puteti pleca. Afara este un ger grozav si toate strazile sunt blocate.
   -Cum se poate asa ceva? Cand am lesinat era vara.
   -Cred ca v-ati lovit zdravan la cap. Incercati sa va reveniti in fire si mai apoi vom gasi o solutie sa ajungeti acasa.
   Armand furios, mai ales speriat, s-a dus la fereastra si a tras draperiile. Intradevar afara era o iarna grea cum nu mai fusese de mult timp.
   -Dar cum se poate asa ceva? Unde mi-e masina cu care am intrat in gardul dumneavoatra? Unde....? Unde sunt eu de fapt?
   -Beti acest ceai si incercati sa va linistiti sau iar o sa vi se faca rau.
   El nu a clintit nici un deget. Statea si se uita pe ferestra incercand sa-si explice ce se intampla. Nu mai auzea deloc ceea ce spunea ciudata domnisoara. Incerca din rasputeri sa isi rasupnda la intrebari. Domnisoara l-a luat de brat, l-a asezat la o masa si i- a servit ceaiul. El facea tot ce i se spunea cu miscari mecanice, ramanand pierdut printre ganduri.
   Turnandu-i o a doua ceasca de ceai, domnisoara a varsat pe Armand lichidul fierbinte. In clipa urmatoare el s-a ridicat tipand si a inceput sa alerge. In fuga a iesit din camera, a luat-o in jos pe niste scari si s-a oprit in fata unor usi mari din lemn.
   A incercat sa traga de una din ele , fara vreun rezultat. Infuriat peste masura a inceput sa tipe. Dupa primul strigat usile s-au deschis larg si o caldura dogoritoare  l-a cuprins. A inchis ochii care parca erau gata sa ia foc din cauza caldurii si a facut un pas inainte.
   Cand a deschis ochii era in fata hotelului. Se indrepta spre masina parcata in fata hotelului. S-a oprit, s-a invartit de zece ori uitandu-se atent in jur pentru a se asigura ca era in parcare."Mai bine m-as intoarce sa mai dorm putin.Vad ca mintea imi cam joaca feste."
   S-a intors in camera hotarat sa doarma pentru a nu avea neplaceri pe parcursul drumului. Dupa un somn linistit si odihnitor de vreo doua ore, s-a trezit plin de energie, gata sa infrunte orice. Cu toate acestea ceva din inauntrul sau il incomoda. Un sentiment, nu stia exact care, ii dadea o stare de melancolie.
   Incercand sa ignore aceasta tulburare a pornit la drum.
   In timp ce conduce, cantand acompaniat de radio totul se clarificase.Ceea ce simtea el era un dor acut pentru aceea domnisoara. Fiinta aceea ii acaparase deodata atat inima cat si mintea.
   Iluminat de descoperire, dar intunecat de ciudatenia situatiei, a apasat pe frana. Masina s-a oprit zguduindu-l si ametindu-l. O alta masina ce venea din spate cu viteza a lovit-o pe a sa. Nimic rau nu s-a intamplat.
Armand a iesit din masina ametit si mergea pe contrasens cu pasi mici, cand o masina l-a accidentat, propulsandu-l cativa metri in aer.
   -Jane! a spus, parca doar pentru el numele strainei, inainte de a inchide ochii pentru totdeauna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu