joi, 11 octombrie 2012

Neiertatorul "Nu stiu"

   -De ce? Pentru el?
   -Nu. . . . Pentru tine.
   -Cum ar putea fi asta pentru mine daca ma lasi singur?
   -Nu stiu. . . . .Dar. . . .
   -Dar ce?
   -. . . . . . .
   -Ca de obicei. Nimic. Pleci. Atat vrei de la mine, sa te las sa pleci. De fapt nici macar atat, ca nu imi ceri permisiunea, doar ma anunti. Si nu-mi spune ca n-ar trebui sa imi ceri permisiunea. Pana acum ai facut-o. Pentru orice lucru marunt veneai sa imi ceri voie. De ce o faceai? Stai! Lasa-ma pe mine sa raspund in locul tau: "Nu stiu". Mereu aceeasi replica. Ce usor e, nu?
   -Nu stiu.
   -Stiu. Cu toate ca stiu raspunsurile tale, iti mai pun o intrebare: ce ar trebui sa fac eu acum?
   A iesit. L-a lasat in urma. I-a parasit lumea fara macar sa-i spuna un ultim "Nu stiu".
   Nu i-a raspuns. Dar cum sa o faca cand nici ei nu isi poate raspunde? Ce inseamna "Pentru el?" ? Pentru un trecut de care nu isi aminteste decat in gluma? Oare "Pentru tine." nu e echivalent cu "pentru mine"?
   Viata ei e intr-o gaura neagra. O gaura despre care nu stie nimic si prin care nu vede nimic. Misterul lumii noatre e o gluma in comparatie cu misterul vietii ei.
   Acum merge, dar spre ce anume nici ea nu stie pentru ca nici un drum al sau nu mai are. "Nu stiu" e tot ce i-a ramas.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu