joi, 25 octombrie 2012

Ceva ce are fiecare

Frumusetea sa reala nu era in simpla-i infatisare. Nimic special nu ii lumina chipul. Simplitatea o definea.

Parul negru cadea in valuri dese peste umeri, ajungandu-i pana la brau. Ochii mici priveau sfiosi prin negura neagra ce le era drept culoare. Timiditatea parea ca isi facuse un lacas sfant din ochii ei, ce nu indrazneau sa mangaie pe cineva cu privirea. Doar pamantul rece avea acest privilegiu.

Buzele carnoase cu greu rosteau cate un cuvant. Era o adevarata pedeapsa pentru ele sa fie acoperite de un zambet, care isi facea aparitia extrem de rarsi conferea fetei o frumusete inegalabila.
Trupul fragil, adeseori invesmantat haotic, sugera setea de singuratate. Dar tot odata parea ca tine ascuns un secret de care depindea existenta intregii omeniri.

Nu atragea atentia strainilor. Prieteni nu avea, dar avea ceva al ei. Numai al ei ce o facea unica,nepretuita si frumoasa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu