sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Presiune

                Presiune. Asta e tot ce primea. Se simtea ca intr-o oala sub presiune care sta sa explodeze. De ce facea asa cum i se spunea sa faca , nu cum simtea ea ca ar trebui? Asta o tulbura cel mai mult.
                Nu mai vroia sa auda de nici o "regula sociala". Vroia sa se fie libera.Nu se simtea a fi propria stapana. Era ca o masinarie ce inregistra cerintele celorlalti si actiona conform acestora. Ii facea sa fie mandrii de ea , pe uni ,alti erau multumiti ca primisera ce dorisera. Nu raspundea rautatilor ce ii erau adresate , nu se opunea deloc indiferent de situatia in care era pusa. Se mintea ca asta era tot ce vroia , ca are o viata fericita . Toate pareau sa mearga ca unse.
                Si iata ca a venit ziua cand masinaria a inceput sa se uzeze ,sa mai gandeasca. A reusit sa-si dea seama de minciunile ce si le spunea singura. Ura minciuna , dar ajunsese sa le foloseasca pentru sine. Ce putea face? Putea sa se urasca , asa cum facuse candva de mult cu cei care o mintisera? Nu. Nimeni nu o face. Ura putea fi doar pe moment. In rest ii era ciuda ca facuse toate acestea , ca pierduse ani buni si pretiosi . Da , era bine sa ii ajute pe alti , sa nu fie o razvratita , o rebela , dar era bine sa mearga spre extrema opusa? Asta era problema ei , extremele. Toate erau duse spre o extrema sau alta. Isi dadea seama , acum , ca fusese pe post de robotel si nu mai vroia. Viata ei trebuia sa fie altfel. Nu vroia sa fie un obiect in mainile oamenilor  si nici cineva care refuza , comenteaza , raneste. Renunta la straiele si atitudinea de inger ceresc , si totusi nu dorea sa adopte unele ale unui inger diavolesc. Putea sa ramana goala , fara caracter, vise, dorinte ,viata? Nu era nici pe departe solutia ideala.
                  Dorea sa traiasca , sa simta , sa ajute , sa respinga raul din jurul ei. Se chinuia sa gaseasca o rezolvare. Se invinovatea ca nici macar atat nu poate sa faca pentru ea insasi. Se simtea ca o umbra ce nu apartine nimanui si care cutreiera prin Univers in cautarea propriei identitati.

Un comentariu:

  1. Ma regasesc in majoritatea cuvintelor scrise de tine . Stiu cum e realizezi ca nu esti suficiet de bun , dar nici nu ai idee ce sa faci pentru a atinge acea margine numita "suficient" . Caci poate suficientul tau , nu e acelasi cu al lor . Si doare cum ne cautam identitatea care nu avem idee daca seamana sau nu cu noi insine . Cea mai mare si totodata benefica minciuna , pe care ar trebui sa ne-a rostim in permanenta e "sunt bine " . Sa nu uiti nicicand asta . Cu totii suntem bine .

    RăspundețiȘtergere